Cel mai valoros serviciu pe care ți-l poate face un arhitect bun

 

 

Este să îți furnizeze timp. Nu mă refer la faptul că în timpul proiectării arhitectul te ajută într-atât încât în loc să dureze 6 luni un proiect, durează 2 luni și este atât de organizat încât vă vedeți doar de 2 ori şi proiectul e gata. Mă refer la mult mai mult timp, după ce colaborarea cu arhitectul s-a terminat.

Prima oară când am realizat că parte din jobul nostru de arhitecți este să furnizăm timp a fost atunci când discutam cu un client despre un hol lung într-o casă existentă prin care trebuia să treacă de fiecare dată când avea nevoie să ajungă la camera din spate. Am calculat atunci împreună de câte ori în viață parcurgem spații care nu ne stimulează, care ne încurcă și pe care le integrăm în experiența noastră ca și când ar fi un lucru normal, deși nu este. Urmează câteva informații care te pot ajuta să evaluezi erori de proiectare care te costă.

Un proiect complet ia în calcul și timpii de exploatare.

Câteva situații de management prost al timpilor de exploatare a spațiului ar putea fi: Când ești acasă – apartamentele decomandate cu holuri lungi și casele în care spațiile nu curg dintr-unul într-altul, ci sunt mediate tot de holuri care pot lipsi. Când eşti la serviciu – cât de departe stai de dotările de care ai nevoie (apă, grup sanitar, aer curat)? Când ajungi la aeroport – cât de mult îți este facilitat transferul între zboruri. Când lucrezi în bucătărie – cât de firesc îți poți desfășura fluxul tău de lucru printre depozitări, frigider, blat și plită?

 

 

Adică dacă tu ești la birou 5 zile pe săptămână și în fiecare zi faci de 4 ori 5 minute dus-întors între spațiul în care lucrezi și locul de unde îți iei apa de băut, înseamnă că ai 20 de minute pe zi în care ai fost în drum spre și dinspre automatul de apă. Pe săptămână asta înseamnă o oră și 1.7 ore, pe lună 6,8 ore și pe an în jur de 82 de ore, adică 3 zile și jumătate. Deci 3.5 zile din 356 ai fost să-ți iei un pahar cu apă. Poți să faci acest calcul cu orice activitate repetitivă care îți ia doar puțin mai mult decât ar fi bine. Cam care e calculul total de timp petrecut în tranziție?

Atunci când tranziția ocupă și spațiu fizic, ca în apartamentul părinților mei unde aveam un hol lung de tot, te costă și bani. Holul nostru fără ferestre era lung de 9 metri şi lat de 1.5 metri. Era ca o autostradă cu 6 ieșiri: dormitoarele, livingul, bucătăria și băile. Folosea pentru circulație, pentru ultima verificare în oglindă înainte să ieși pe uşă. Dar ocupa 20% din toată suprafața casei. Asta înseamnă că am plătit pe el 20% din prețul apartamentului și l-am folosit doar în trecere.

Ai plăti 20% din suma de achiziție pe un spațiu pe care îl folosești doar în trecere? 

Acum știu că s-ar fi putut cu puțin efort de proiectare să se îmbunătățească în mai multe feluri: să aibă lumină naturală, să se verse într-o alveolă cu un spațiu de studiu/de stat sau altă cameră de zi, să fie suficient de lat încât să permită mobilarea cu un dulap lung și frumos, sau în cel mai bun caz – să fie regândit complet tot etajul de la început, astfel încât decomandarea asta forțată să primească și alte nuanțe.

 

 

Ce vreau să spun aici este că atunci când mergeți la arhitect sau când evaluați investiția într-un spațiu nou, să știți că trebuie să vă uitați și la altceva decât lista de încăperi. E nevoie și de un scenariu de folosire. Nu contează ce fel de proiect e, scenariul este cel care apropie sau separă spațiile în funcție de cum le folosești. Dacă gândești și în relații, nu doar în metri pătraţi vei avea beneficii enorme! Cel mai mare beneficiu dintre toate este timpul pe care îl câștigi. Astfel îl poți folosi la acele lucruri care contează pentru tine, nu ca să compensezi în fiecare zi erori de proiectare.

Leave a Reply